A trecut o saptamana…

Da, pai, sa vezi, a trecut mult deja, poate ca e o saptamana, ca am uitat sa mai numar zilele, fiindu-mi prea dor de tine sa mai conteze asta. Si cum spuneam, a trecut o saptamana de cand nu ti-am scris nici macar un cuvant, si de cand am hotarat sa intrerup orice comunicare cu tine. Dar asta nu inseamna ca nu dau si refresh-uri nenorocite la fiecare zece minute in continuare. Dar asta e mai putin important acum. Sunt mandra ca nu am cedat, desi tentatia de a-ti vorbi e mare, foarte mare. Si ca un substitut, am hotarat sa scriu ce ti-as scrie tie lumii intregi, mai putin tie. Tu nu vei citi aceste randuri, in schimb vor apartine tuturor, asa cum povestea noastra, ce aberant suna, nici nu mai stiu daca noi doi avem vreo poveste, de fapt, sunt sigura ca nu avem nici o poveste, in fine, sa revin, asa cum povestea noastra a inceput pe internet, pe un site stupid, cu oameni stupizi, cu poze stupide,  asa ea va continua sa dainuiasca tot pe internet, uitata undeva pe un blog si atat. Asadar, Q al meu, miss you, atat de mult incat ma doare, dar am si eu orgoliul meu si nu am sa accept sa mi-l calci in picioare. Yours, U.