Psiluneli – PATA DE CULOARE

Va salut cu drag si va multumesc pentru vizita. Aveam pofta sa scriu despre un sufletel de care mi-e dor si speram ca tema pentru aceasta psiluneala sa se potriveasca cu subiectul meu preferat. Ma bucur de coincidenta foarte mult si nu mai intarzii sa scriu cateva randuri despre un puiut pe care-l astept nerabdatoare in viata mea. Sa fiu iertata daca dezamagesc, este vorba despre un puiut de caine. Mos Nicolae imi va darui un al doilea nepot de care ma voi ingriji, abia astept, dar mi-e dor tare de catelusul pe care-l simt “pe vine”, fara sa-i stiu rasa, culoarea, sexul, primii stapani. Cel mai grav este ca nici momentul cand il pot cauta sa-l aduc acasa nu-l cunosc. Imi jelesc si eu dorul pe acest blog, e tot ce pot face, nu indraznesc sa-l introduc cu forta in casa, peste voia proprietarului. Am gasit portocala-mingiuta din imagine sub un pat, e moale si tocmai buna de molfait si de adus intre dinti de blanosul meu jucaus. I-o pastrez, stiu c-o sa ma iubeasca pentru ca i-o dau s-o rontaie. Dragul meu copil, prieten si protector, mami tau se mai rasfata pe sine pana vei veni tu acasa, apoi impartim rasfatul. (Iubirea omului meu, te faci si tu ca n-o vrei cat mine, cum nici eu nu voi vrea cele specifice doar tie: oase, adevarate sau din cauciuc, de exemplu.) Vom sta mereu alaturi, ma vei asculta citind, te voi mangaia, ma vei incalzi, iti voi tricota hainuta de ploaie si frig. Vom trece impreuna vremuri si mai bune, si mai rele, vom petrece sarbatori impreuna (sa nu te sperii cand voi sparge nucile pentru cozonaci, si mai ales, sa nu pleci in casa lasandu-ma singura in bucatarie cand ii voi coace). Promit sa nu te cert daca darami bradul, oricate globuri ai sparge, tu sa-mi promiti ca te inveti repede sa faci afara, imi cumpar covor nou si mi-ar cam parea rau, stii. Exista un singur loc unde nu te pot lua (stiu c-am sa te invat prost, dependent de mine, voi fi intr-o Casa  peste strada, sper ca vei simti asta si ne vei astepta rabdator acasa). Voi invata si pentru tine retete bune, si, daca voi mai avea timp pentru acest blog al meu, te voi arata prietenilor parintilor tai, mami si tati. Si tot ceea ce vom trai noi, vei trai si tu. Vino acasa, dragul meu, asa cum oi sti tu. Vino acasa. I-ati citi pe ceilalti psilunisti? Sa-i citim impreuna.