Dupa fapta si rasplata?

Acum doi ani de zile mergeam pe strada si am vazut zburand, in urma unei persoane care era mult inaintea mea, o bancnota. Pana atunci nu mai gasisem niciodata bani pe strada, astfel incat nu am reusit, nici prin prisma moralitatii mele, sa nu pic prada ispitei si sa ridic bancnota si a o pune in buzunar. As fi putut fugi dupa acea persoana, mai ales ca am avut multe remuscari, ulterior, ca n-am facut-o… Daca avea nevoie neaparata de acei bani? Si, sincer sa va spun, nici nu mi-a mers bine apoi. Nu erau ai mei si am pierdut apoi si mai mult. De-atunci n-am mai facut asa ceva, desi tot de atunci mi s-a tot intamplat chestia asta. Am dat mereu inapoi… Chiar si cand un chelner care nu mi-a placut cum s-a comportat a gresit nota in minus, i-am zis si i-am platit nota cum trebuie… Ce voiam sa spun cu asta? Ca sunt adepta zicalei “se-ntoarce roata”. Chiar si atunci cand gresim si nu incercam a repara greseala. Si eu am gresit mult. Uneori imi spun ca e bine atunci cand imi “platesc datoriile”, poate apoi o sa am putina liniste. Dar cum cantarim cat timp platim, caci uneori parca platim la nesfarsit. Ne lasam, pentru cateva momente, amagiti de clipe lumesti trecatoare, clipe care ne fac sa credem ca ne bucuram. Datoriile insa nu-s platite, asa ca stam si cu frica-n san cu privire la ce va urma. Incerc, de ceva vreme, sa-mi tot platesc datoriile. Dar, cum pe de o parte mai reusesc, de pe alta parte iar dau cu bata-n balta. Si cum am impresia ca ma apropii de finalul listei de datorii, ea se lungeste cu altele. As vrea sa apuc, uneori, sa-mi cer iertare celor pe care i-am ranit. Uneori pot, uneori nu sunt ascultata, alteori nu reusesc sa-mi expun regretul. Alteori incerc sa platesc alte datorii facand fapte bune, ajutand oameni. In acelasi timp insa reusesc sa ironizez pe cineva, sa gandesc ceva rau despre altcineva si tot asa… Iar balanta datoriilor nu-si mai schimba greutatea de pe talgere. Astfel stau cuminte uneori si-mi accept osanda, mi-o asum si-ncerc sa inot spre suprafata…