Dragostea

Tu. Si echilibrul acela al tau. Armonia aceea de care tot vorbeai, pe care o tot invocai. A inimii cu mintea. Tu. Si gandurile acelea innabusite, oprite chiar atunci cand le asteptam a fi rostite. Tu. Si privirile acelea ce purtau in ele cand soare, cand nori si pe care nu le stiam a fi cadou pentru mine. Tu. Si mainile acelea ce-ti sustineau inima, de teama sa nu ma napustesc eu asupra ei si s-o fur, s-o impaturesc in patru colturi si s-o adapostesc in inima mea, asa, ca sa-i fac cald si bun si bland. Tu. Si ale tale toate. Nu te-am crezut pe cuvant cand mi-ai spus ca… din ce oferi mai multa (dragoste), din ce ai mai mult. Nu te golesti, nu devii sec, pustiu, ci te umpli. Continuu. Nu te-am crezut atunci. Acum (te) cred. Fiindca stiu, am aflat si eu. Si Te iubesc.