Portocala

Mananc portocala. Trei felii groase. Da, o mananc. E un da. Deci e un bit. O mananc. Nu ma face fericit. Chiar deloc. Dar e un bit si nu asta trebuie sa faca un bit. El nu trebuie sa ma faca fericit. Daca eram indecis…….daca o mancam? daca o pastram? imi venea in minte gustul, mirosul, senzatia de dupa..eram indecis si-mi placea sa-mi aduc aminte gustul, mirosul si senzatia de dupa a ultimei portocale. Si-mi aduceam aminte si cu cine am mancat-o. Poate era o amintire frumoasa. Ma jucam cu portocala..sa o mananc..sa o pastrez..asa cum fac copiii. Ei sunt mereu fericiti. Ei nu decid pentru ei. O fac oamenii mari. Si ei se gandesc la ei, cum le-ar fi lor mai usor.

Am terminat portocala. Mi-a lasat un gust amar. Cred ca am nimerit un sambure. Mai bine o pastram. Poate o dadeam cuiva. Eram mai fericit. Dar m-am gandit mai intai la mine. Nu la ceilalti, sau mai simplu, la celalalt. Doar la mine si acum am un gust amar.